Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adevărul
Azi, când totul a luat sfârșit
N-ai voce să mi-o spui
Laș, te-ai întors privind spre geam
Cautând ochii nimănui
Iar n-ai văzut nimic în zare
Decât ce-ai vrut să vezi
O seară plină de păcate
Iertări și împăcări
Tu-n resemnarea mea vedeai
Drept cale de izbândă
Dar sufletul și lacrima
Le-ai părăsit, lasându-le
În apa mării fără fund
Sa cadă și tacă
Iar strigătul încet fiind,
Deci nimeni n-o să-l creadă.
Tu m-ai răpus și ai plecat
Cu gânduri împăcate
Eu mâinile pe ochi mi-am pus
Nici ei să nu mai vadă
Toți pașii tăi ce urmăreau
Ieșirea s-o găsească
Dar nici cărările n-au vrut
Iertarea să-ți ivească
Toți au uitat ce-ai vrut să spui
Nici n-au știut cu toții
Mi-ai spus în gând
Ce-ai vrut să spui
Și m-ai lăsat, acolo
Cu intrebări, fără răspuns...
N-ai avut curajul să declari
Sentința pentru moarte,
Dar ai șoptit încet, pe-ascuns
Sugestii de departe
Nu te-ai sfiit să te desprinzi
De adevărul nostru
Și i-ai lăsat pe mulți confuzi
Cu întrebări și șoapte
Și ai uitat să te pronunți
Că știi și tu Răspunsuri.
Și doar în treceri printre vii
Tu mai auzi ecoul,
Dar care moartea l-a trmis
Ca sol de adevăruri...
Și martori vii, și martori morți
n-au ispitit destinul
Ei doar au dat de ințeles:
Deci cine e de vină?
Răspunsuri vechi, răspunsuri noi -
Le-am îngropat aievea
Lumânărilor de sărbători...
Ce au murit -
Știind doar adevarul
poezie
de
Alina Sclifos
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice