Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umbre, sunete, lumini
Umbra ta
se odihnește deasupra mea
precum noaptea asupra capetelor noastre plecate
ca o lumânare uitată,
ca o undă nestrivită de pietre.
Și când îți voi vedea umbra
de departe, din mine,
de unde nu ma așteptam să o văd vreodată
voi ști ca așteptarea ei
a fost mai lungă decât orice liniște
ar putea exista vreodată între doi îndrăgostiți.
Vocea ta
nectarul femeii mereu însetată
se-aude cel mai limpede când eu tac
și mă așez sub cer, senină, albastră, fără nori
ascultându-te vorbind și gândindu-mă
că fiecare cuvânt de-al tău e un elogiu adus vorbirii
că fiecare lovitură a buzelor e un sărut pierdut
te voi ruga să taci
înțelepciunea nu va fi niciodată mai presus de iubire.
Lumina ta
mă mângâie de sus în jos, potolit, cald
povara întunericului nu-mi mai doarme sub piele
nu se mai aude ecoul distanței între atunci și acum
precum nici bătăile de aripi ale păsărilor
nu mai anunță furtuni
străzile cântă, cu timpul se opresc
și ascultă cum prin noi
nu mai aleargă melancolia.
poezie
de
Diana Dancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice