Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Myrto
În gând îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoare
Și tu, oraș al mării, cu focuri mii arzând,
Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucând
Și aurul din păru-ți cum prin ciorchini apare.
Din cupa ta sorbit-am beții amețitoare,
Din licărul de-o clipă al ochilor râzând,
Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălțând,
Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.
Acum știu de ce iarăși vulcanul s-a aprins:
Cu pasul tău, o, Myrto, pe-acolo ai trecut,
Și dintr-o dată cerul fu cu cenușă nins.
De când nomadul duce ți-a frânt zeii de lut,
Sub laurul - cunună pe-a lui Virgiliu liră -
Hortensia cea pală și mirtul se uniră.
poezie clasică
de
Gerard de Nerval
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice