Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un fapt divers (Baladă)
Zori de zi primăvăratic
La sfârșit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.
Este pe sfârșite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos și Cosânzeana
Au plecat la promenadă.
Merg obișnuit în rând,
Potrivindu-și pașii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.
Par în plină tinerețe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu strictețe
Regulile Rutiere.
Trec căruțe, trec mașini,
Trec și călători pe jos,
Lăsând în pace doi câini,
Ce merg atât de frumos.
Căci doi câini sunt pietonii,
Pe cărare umblători,
Care la sfârșitul iernii
Au pornit la drum în zori.
Unul din cei care vin
Camion!... Autobuz!...
Lovește femela-n plin
Și-o aruncă pe taluz.
Bărbătușul se repede
Să-i vină în ajutor
Și nici un moment nu crede
Că e moartă-ntr-adevăr.
Din instinctul câinelui
Sau eului de ființă,
Sare-n ajutorul celui
Ce se află-n suferință.
Și... în scheunatul său
Atât de jalnic emis,
Își dă părerea de rău
La crima ce s-a comis.
Că n-a fost un accident
Cu un câine rătăcit,
Care mergea imprudent
Pe unde s-a nimerit.
După cum a lăsat dâra
Camionul în elan,
Se deduce mințitura
Omului de la volan.
Care-a cârmit brusc spre dreapta,
Revenind în scurt pe drum,
Mulțumit enorm de fapta
Ce a săvârșit acum.
În hazul celor aflați
În benă și în cabină,
Agricultori transportați
Și la câmp și la grădină.
Partenerul de uimire,
Dintru-ntâi rămase stei,
Venindu-și apoi în fire,
Sări-n ajutorul ei.
Pentru fapta săvârșită
Individul asasin,
Va avea de la ursită,
Ca să suporte un chin.
Pentru oribila-i faptă,
El va fi lovit de soartă,
Nu s-așteaptă ce-l așteaptă,
Că e dreaptă și nu iartă.
Nu, iubito, nu ești moartă,
Uite ce frumos zâmbești,
Haide barem pân' la poartă,
Știu bine că mă iubești.
Te iubesc și eu pe tine,
Știi bine că te iubesc,
Sprijină-te-ncet de mine,
Hai acas' să te-ngrijesc.
Trei zile, noapte de noapte,
De-nceput de primăvară,
Fără sunete și șoapte
Și-a cărat scumpa povară.
Pe-nghețul de pe câmpie,
Peste drum și prin viroagă
Și de urcuș o fâșie,
Ființa care i-a fost dragă.
Până la ei în grădină,
Total de puteri sleit,
De nesomn și neodihnă,
Împăcat și mulțumit.
Schincind dureros vecinii,
Gândesc consângenii zdraveni,
CÂT DE UMANI POT FI CÂINII
ȘI CE CÂINI SUNT UNII OAMENI!!!...
poezie
de
Gheorghe Ionescu
din
Vifornița
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice