Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mi-e dor
Mi-e dor de casa părintească
Și de căpițele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,
De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurți,
De droaia de copii din alte curți
Cu care mă luam la trântă;
Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopțile cu lună
Și astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre
Îmi cereau părinții să-i ajut
Legam joiana cu un lanț
Să pască iarba de pe șanț
Alături, cei mai mari, jucau barbut
Fugeam după amiaza să mă scald
Adeseori mă înțepam pe grund
Și prelungeam distracția c-un rund
Și cât puteam să fur din timpul cald
Dereticam prin casă și ogradă
Cu aerul de om adult
Dar dintre toate, cel mai mult
Îmi plăcea să țopăi prin livadă
Băteam mingea, încingeam o țurcă
Alergam cu zmeele de sfori,
De-a v-ați ascunselea... De câte ori,
Nu dădeam părinților de furcă!
Un cicirâde sau șotronul,
Nevinovată joacă de-a părinți
Ce au copii și nu-s cuminți
Și-și încasează paraponul;
Când ne prindea o burniță târzie
Umblam ca niște paparude
La furat de struguri sau de dude
Nepăzită când găseam vreo vie;
Cădea seara ca un chilipir:
Frânți, peste saltelele de paie
Ne cosea mama ce putea din straie
C-am fi dormit așa trei zile-n șir!
Dar ne scula cu-o vorbă blândă
Tata: - Hai copii la treabă
Că vine foamea și ne-ntreabă
Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă?
Și foamea asta ca un dinozaur
O mințeam cu câte-o zeamă lungă
Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă
Dar visele erau de aur!
M-aș întoarce azi să cer azil
În propria-mi copilărie
Și nimenea să nu mă știe
Când intru sau când ies, tiptil
poezie
de
Ion Untaru
din
Liziera de salcâmi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice