Scrisoarea a III-a (parodie)
La un semn (curbă la dreapta), se oprește un X5.
Și din el coboară Mircea, în bermube și opinci.
Printre turci porni agale, și privindu-i cu nesaț,
Le-arată un "Sony Vaio", care-l ține la subraț.
Agitat, la el în Jeep, și-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă și îl sună pe mobil:
"-Tu ești Mircea?"
"-Da-mpărate, am uitat să îți dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Și-am luat-o și pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat mașina. Unde ești?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în mașină și te văd, te-ndrepti spre mine". Și de-ndata ajunse Mircea și urcă la turc în jeep.
Și-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să își strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Și să lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ști că-i criză, și-acum viața-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la "Heroes" în rețea.
Sau în loc să cucerești, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"? "-Cum când turcii-mi sunt în vamă, și-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ți se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopți întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, și nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mișto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii și-ți declar de-acum război".
"-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-ntelegi,
Căci de-ajungem la cuțite, voi nu mai plecați întregi.
N-aș vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morți, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ți-e dorința, mâine ne vedem la luptă,
Și-ți promit că pleci d-aici cel puțin c-o mână ruptă.
"Și zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid.
Și trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit. Când ajunse la mașină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-ați parcat pe "interzis"..."
Și dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-și strângă toți oștenii și să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toți cu pantalonii-n vine.
Toți văitându-se de moarte, ghemuiți prin iarba scurtă
Rezemați de câte-un ciot, și ținându-se de burtă.
"-Baiazid, hai să ne batem...!! Unde ești, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraș oștenii, și i-am dus la KFC.
Și-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintro tufă mai retrasă.
"-N-am știut că la "fast-foud"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă riști să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Dă-ne niște "triferment" și-o să facem cale-ntoarsa"...
|
Module dinamice