Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prolog
Logodna vieții mele cu ursita
S-a petrecut fără să vreau, să știu.
Privighetoarea-și va cânta dosita
Tristețe, eu fatalul meu sicriu.
La ce-mi surâde vestea de oracol,
Că voi urzi al lumii rost în cânt?
Tot sensul cântecului e spectacol
Și nu trezirea celor din mormânt.
De voi întinde simțurilor cupa
Otrava cucutei tot va trăi.
La ochi de-aș duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic în clară zi.
Cine așteaptă versurile simple
Mai mult decât al primăverii timp?
Și cine-și sparge propriile tâmple
Să afle-n creieri mult visat Olimp?
Socot că m-am uitat într-o greșeală:
În propria-mi găoace mă înec.
Mai mult nici visul nu mă mai înșeală
Și, împăcat, mă simt grăbit să trec.
Retras în pace, cu un singur deget,
Un astru mai ferice-o să-mi găsesc.
De voi greși și-acolo n-am să preget
De dragul de-a mai fi iar să greșesc.
poezie
de
Nicolai Costenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice