Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Petrecere primordială
Simt gustul care mângâie și-i dulce
Al zilelor de nou-născut în vers
Și văd venind lumina să mă culce
Orbecăind difuză-n univers.
În pântec e-ntuneric și frumos,
Cordon ombilical e stea polară
Și cordul meu pulsează-armonios
Ca o pitică roșie spre seară.
Mai caut și-azi neantul, nenăscutul
Din fiecare om și nu-l găsesc,
Căci plictisiți ne arvunim plăcutul
Secundei numărate-n timp lumesc.
De ce atâta teamă de nemargini
Când totul e atât, atât de fals?
O gheară se zbârcește dur sub sarcini
Ducând cu ea obolul în balans.
Când mori de altruisme cordiale
În gușa unui leneș porumbel,
Încingeți toți serbări primordiale
Cu torturi, cu șampanii și purcel.
S-aprindem lumânări pe tortul mare,
Să creștem lumea iar din mult frișcă!
Te uită, vine-n valuri de candoare
Un vânt de tinerețe în morișcă!
Ne caută pe toți prin buzunare
Să vadă de avem măcar un ban
Să-l aruncăm dorințelor bizare,
Fântânii ce ne-așteaptă la liman.
În sus să-l aruncăm și să-l mai prindem
Odată sau de optsprezece ori,
De douăzeci, de patruzeci, să vindem
Efebi și vânători, vestale-n flori..
E vreme de serbări primordiale!
Petrecem și cântăm, ne învârtim;
Iubind cu toate corzile vocale
Un cosmos personal să reclădim...
poezie
de
Gigi Stanciu
din
Expoziție de gânduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice