Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Reflecție
Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;
Pe-orizontul bolții
Zorii-s de lumină,
În lumina minții
Ziua e divină,
Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,
Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,
Zorii-s o splendoare
Plină de lumină,
Ziua-i uimitoare,
Viața e divină,
Vânt de bucurie
Suflă pe cărare,
Ploaia timpurie
Toarnă înviorare,
Vântul bucuriei
Spulberă întristarea
Dând călătoriei
Toată încântarea,
Razele de soare
Inspiră chemarea,
Prin Cuvântul Care
Liniștește marea,
Se adapă-n rouă
Rostul înflorit,
Cerul se coboară
Spre-un nou răsărit,
Sufletul zâmbește
Într-un bob de rouă,
Duhul strălucește
De viață nouă,
Piscul mult dorit
Fruntea mi-o mângâie,
Ceru-i însorit
De nădejdea vie
A Celui Preaiubit.
poezie
de
Ioan Hapca
din
Reflecții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice