Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lipsă de esență
Libertatea-i de fațadă, când mintea nu poa' să vadă
Adevărul din mulțime ce se vrea ascuns de tine.
Ascunzându-se de-oricine, ce s-a-ndepărtat de sine
Și trăind privind în spate, nu se uită mai departe.
E o modă care stoarce, chiar și mințile dibace
Și de suflet și de minte. Îi transformă în cuvinte
Care în timp nu persistă, fiindcă sensul nu există.
Există doar aparență și-asta n-are aderență.
Totul pentru orice ființă, se oprește la conștiință.
Ce dacă acum peisajul, se vrea-n rând cu ambalajul?
Mai târziu, inevitabil, conținutu-i preferabil.
Nu poate nicicând da roade, sufletul care decade.
Degeaba se umflă-n pene, pentru el e prea devreme
Să-și conștientizeze drumul, "arta" fiindu-i precum fumul
Tras în piept de neputință, risipit în neștiință.
Se-alege doar cu mândria că nu și-a văzut prostia.
E ușor ca prin miraje, aparent s-ai avantaje
Pentru-o biată clipă șchioapă, chit că te îmbeți cu apă.
Te-o slăvi o lume toată, însă timpul nu te iartă
De n-o faci tu înainte, revenind la cele sfinte.
poezie
de
Evelin L. Ș. Andrei
din
Vă las pe voi să fiți poeți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice