Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La poarta vremii
Cimitirul enigmatic își deschide brațul porții,
Pentru ca cei vii aici să poată să-și plângă morții,
Iar sfioșii pași aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...
Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinți,
Aducând aici prinosul unei mari recunoștinți,
Sau părinți, cu suflet frânt, aprind iarăși noi făclii,
Pentru cei plecați în neanturi și care le-au fost copii...
Dorm bunici în nemurire, frați de sânge și surori,
Cei veniți, pe huma rece le aștern gingașe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.
poezie
de
Petre Gigea-Gorun
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice