Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Om în mare
Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar și sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu fețele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei și scârțâitul bărcii de salvare,
Atunci ai ști ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.
Iar dacă n-ai auzit, și numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ți lovește hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbește ploaia-n miezul nopții sau lapovița iernilor grele.
E un pat gol sub teugă; am împărțit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb așternut,
Se leagănă pe valuri încoace și-ncolo, îmbrățișând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra și cu sumedenii de pești dedesuptu-i.
Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinărești; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aș fi-nghețat, desculț, dacă el mai surâdea azi pe punte.
Nava a tras la dană-n port, iar voiajul a devenit deja trecut;
Am făcut și-am tăiat cărțile, sorții vor face alesul cunoscut;
Eu trebuie să-i duc soției vestea... vestea... eu sunt cel care...
PEȘTII... ȘI PĂSĂRILE... ȘI OMUL EI ÎN MARE!
poezie
de
Bill Adams
din
VÂNTUL ÎN VELELE GABIER
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice