Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Filozofie
Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să privești atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la țărm când de vânt se-nvoalbă?
Cum cu dușmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârșire albă împroșcare,
Și-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?
Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce privește dar, vrăjmășia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ține?
Biruința cui? de va fi, revine?
Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindește ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie
Dar amorul oare? Nu-i și el de valuri
Crâncen asuprit pentru idealuri?
Visuri îndrăznețe cu darul puterii
Ura înecând undelor durerii?
Ci-n freamătul mării, adunându-mi firea,
A elogia nu ezit iubirea!
Ca, tu, venerată, luminând destinu-mi,
Ca un înger alb, să cobori la sânu-mi,
Și învăluită de o taină mare
În viață-mi s-aduci veșnic alinare.
Iar scena de față de neliniștire,
S-o filozofăm în semn de iubire!
*
Stânci, și de o parte, valuri furibunde,
Colo-amorul stă și-n gând mă pătrunde.
De mă vrei iubit-o vino, urmărește,
De pe mal atent cum marea vorbește!
poezie
de
George Ciprian Bălan
din revista
Luceafărul de seară Botoșani
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice