Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Feciorașul marinar
S-a sculat în zori și, plin de-ncredere,
A sărit dincolo de dig în marea creață,
A ajuns nava și s-a prins de-o parâmă,
Și-a fluierat către luceafarul de dimineață.
Și-n vreme ce fluiera ascuțit, prelung,
A auzit un strigăt vibrant de sirenă, "Ce faci,
O, fecioraș, deși ești tânăr și foarte mândru,
Eu văd de pe-acum locul în care o să zaci.
Nisipul și drojdia valurilor se-amestecă
În peșterile-ntunecoase din golful mohorât,
De coastele tale-s prinse lipitori și inima
Ți-o mâzgălesc lighenii cu scrisul lor urât."
"Naivo," a răspuns el, "moartea-i ajunge pe toți
Oamenii, pe cei de pe țărm și pe cei de pe mare,
Dar eu unul nu voi accepta niciodată
Să lâncezesc acasă, cu mâinile-n buzunare.
Mama mă strângea-n brațe plângând,
Surorile-ntr-un glas strigau, ne faci de rușine;'
Tata-ngăima cuvinte despre moarte și epave
Toți mă învinuiau, toți se-agățau de mine.
Dumnezeu cu mila! Eu pe-nvolburata mare
Mi-asum acum din toate primejdiile partea,
Un demon s-a dezlănțuit în inima mea,
Mai înspăimântător decât însăși moartea.."
* Premoniție? Harold Courtney Tennyson, nepotul lui Alfred, Lord Tennyson avea să moară la bordul unei nave în timpul celui de-al doilea război mondial.
poezie clasică
de
Alfred Tennyson
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice