Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Silentium
Nu scoate o vorbă, stai ascuns și nimănui
lucrurile visate sau simțite nu dezvălui.
Lasă-le să plutească-n tine ca-ntr-un spațiu ireal,
asemeni stelelor care răsar pe cerul de cristal
înainte de căderea nopții pe pământ:
Bucură-te de ele și nu rosti niciun cuvânt.
Cum se poate inima pe ea însăși exprima?
Cum poate un alt om cunoaște mintea ta?
Va pricepe el ceea ce te-animă și te susține?
Odată șoptit, un gând neadevăr devine.
Întunecat e lacul expus rafalelor de vânt:
bea direct de la izvor și nu rosti niciun cuvânt.
Trăiește singurel, de sinele-ți te leagă,
în sufletul tău, rotundă, e-o lume-ntreagă;
magia gândurilor voalate poate fi ușor
orbită de indiscreția luminii din exterior,
iar larma zilei îi poate deveni mormânt...
păstrează-n tine cântecul lor și nu rosti niciun cuvânt.
poezie
de
Fiodor Ivanovici Tiutcev, 1803-1873
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice