Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Smerenia
SMERENIA
Mi-am trimis ades speranță
după divină menire,
dar am primit ignoranță
cu-a sorții nefericire.
În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
pe suflet ca un tăciune.
La icoană stau smerită,
sperând că aripi vor crește
pe umbra neprihănită,
ce spre Rai, drum își croiește.
Pe gânduri îmi duc jertfire
printre Îngerii din Ceruri,
cu-a sortii nemărginire,
suflet traversând eteruri.
Sufletu-n genunchi așteptă
la poarta Dumnezeirii,
pentru o răsplată dreaptă
în sentința împlinirii.
Pe Pământ mă voi întoarce
într-o sacră alianță,
Îngerii de-mi vor preface
sufletul într-o speranță.
12 Iulie 2014
© Maria Filipoiu
poezie
de
Maria Filipoiu
din
LA POARTA DIVINITĂȚII -
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice