Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gloria mundi
Din văzduhul cuvintelor
străbătând abisul,
ai putea crede că ești stăpân
al prezenței în lume,
aidoma luminii începătoare de stea
însă nu-i totdeauna așa.
Judecata dreaptă -adevărată,
în alegoria vieții se face
cu limpezimea oglinzii imaculată.
Prins în lesa nimicului,
nu vezi cât de repede
trece gloria lumească;
privind mereu înainte,
precum hoții de timp,
ar trebui mai întâi să ai curajul
de-a gândi cu propria minte.
Așa trăind,
în cochilia de melc a veșniciei,
lumina tot lumină rămâne
grea precum păcatul ispitelor păgâne;
o poezie a poeziei contemplând
omul și universul lui
geana cuvintelor mântuite de-azur
împrumutându-i taina zborului
dintr-un timp viitor, incert și obscur.
Din văzduhul cuvintelor,
s-ar putea crede
că ești unicul stăpân
al prezenței tale pe lume,
în real însă te cârpești cu vorbe,
lustruind în fărâma de tină un nume,
cu aripa-n gol suspendată
între un survol absolut
și o aterizare forțată.
Astfel gloria lumii trece,
printr-o ieșire din timp neașteptată,
iar omul, sedus de viclenia oglinzii,
nu se liniștește nicicum, niciodată,
îmbătându-se cu apă rece
în alegoria ființării adevărată.
poezie
de
Dumitru Găleșanu
din
Luminile omului [lirica filosofică]
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice