Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Limba mea română
Vorbește lumea că ești limbă sfântă
Și că în tine lacrimile cântă,
Că ne-ai legat pe veci de rădăcină,
Să ne întoarcem, să luăm lumină!
Vorbește lumea că ești leagăn care
Ne urcă și coboară la izvoare,
Mireasmă dulce-a florilor de măr
Ce ne aduce-n suflet adevăr...
Căci de te-aude-n jurul său, românul,
Oriunde-ar fi, simte în nară, fânul,
Parfumul crud al ierbii, fin, cosite,
Cu brațe de țăran, neobosite...
Vorbește lumea despre puritate,
Despre balade, doine, despre toate
Ce pot să le exprim atât de bine,
Cu tine-n gând, râzând, plângând cu tine...
Vorbește lumea de melancolie,
De muzică și ritm în poezie,
Despre mândria de-a te ști slăvită,
De toți de-un sânge și de-un grai, iubită.
Vorbește lumea, și ce bine face,
Fiindcă în lume, gândul meu de pace
E dus doar în cuvinte, să rămână,
Mereu duioasă, limba mea română!
poezie
de
Marilena Ion Cristea
din
Neînverzitele păduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice