Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amintiri
Ani trecut-au mulți de când
M-am înstrăinat de sat
Însă n-o să pot nicicând
Să mă rup de ce-am lăsat,
Și în gând, ca un tablou,
Îmi revine satul drag...
Ce n-aș da să pot din nou
Trece-al casei noastre prag!
Casa însă-i dărâmată:
Nu mai sunt acum pridvorul
Și nici tinda, prispa lată,
Nu mai este nici cuptorul.
Casa-i una cu pământul,
Of, nedreaptă vremuire!
Dar așa a vrut Preasfântul:
Să rămână-o amintire.
Amintire sunt părinții,
Crudă soartă, tristă, rea,
Au plecat, s-au dus cu sfinții,
Dar i-aștept în casa mea.
Amintire sunt străbunii,
Pentru ei ard lumânări,
Căci s-au stins precum tăciunii
Dar sclipesc în depărtări.
Ei plutesc așa ca fumul
Pe sub cerul azuriu,
Ei îmi luminează drumul
Și mă-ndeamnă să mai scriu.
poezie
de
Vasile Larco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice