Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Praful umbrelor
mâinile mele îndrăgostite iubesc pân' la pieire,
până ce galbenul lunii vopsește aerul negru.
totul devine o noapte de frig crescând,
ca o pâine albă.
s-ar putea să fie praful umbrelor
în locul muchiilor surde și grave luate-n cercetare
pentru liniștea somnului.
sentimentele aleargă într-un scris rotund,
într-o fertilitate de neoprit,
până ce cuvintele devin lungi și sticloase
și-mi arată că lumea e altceva
și tu rămâi pe- o aripă frântă,
iar eu în pantofii de lac ai destinului.
poezie
de
Oana Frențescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice