Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Am dreptul să mă numesc poet?
M-am oprit în lumea asta
pentr-un timp, s-ajut si eu,
să moi suflete fugare
prinse-n noapte și hai -hui,
în cuvinte mai alese,
scrise cu penița-n zbor,
să mișc cerul și pământul,
chiar și visul omului.
Și am scris destule stihuri,
poezii cu versul alb
si silabe metrice,
toate așezate-n rând,
sau cel mult anapoda.
Și-am cântat iubirea pură,
sau pierdută printre moștrii,
știe cerul câte clipe
sau dureri în zile scurse.
Unii au plâns, alții au râs
sau mirați de cele scrise,
m-au făcut meschină bună,
sau nebună cum e lumea.
Este greu să fi poet,
chiar și două, trei cuvinte
scrise cum te taie capul
îți atârnă la morală
pentru vremuri de ocară.
Menestrel ce umblă seara
în te miri ce locuri proaste,
lui i-am dăruit povestea,
pe o brumă de zăpadă.
Multă patimă se simte
printre strune de vioară
ce o duce vântu-afară
pe iubirea mea stingherā
ce-am pierdut-o într-o vară.
Și se n-aște-o întrebare:
sunt poet sau sunt o dramă?
poezie
de
Miriam Nadia Dăbău
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice