Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mi-a bătut moșul la ușă
Mi-a bătut moșul la ușă
În mână c-o nuielușă
Și mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creștin smerit pe loc am mărturisit,
Știu și eu că am greșit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viața în mândrie,
Gândind doar la avuție...
Nu gândim că toate-s spini și rămân deșertăciuni,
Viața o luăm în glumă, uităm ceasul de pe urmă,
Nu știm de mai apucăm cu Domnul să ne-mpăcăm,
Case avem cât un palat, sufletul ne e sărac...
Și la ziua judecății, greu găsim ușa dreptății.
poezie
de
Livia Mătușa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice