Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stradă în Agrigentum
Mai este și vântul pe care mi-l amintesc
aprinzând coamele cailor, galopând
pieziș, de-a curmezișul câmpiilor,
vântul care cotrobăie printre pietre, decolorându-le,
și inima coloanelor posace, telamonii
răsturnați în iarbă. Spiritul anticilor, însuriți
de ranchiună, se întoarce cu vântul,
respiră prin mușchiul ușor ca pana
care-i acoperă pe acei giganți, prigoniți de cer.
Cât de singur în spațiul care-i încă al tău!
Iar durerea ta devine și mai mare dacă auzi, iarăși,
sunetul care se rostogolește, departe, spre mare,
unde Hesperus striază cerul cu zorii:
muzicuța vibrează
în gura căruțașului
care urca culmea luminii de lună, domol,
în susurul măslinilor saraceni.
poezie
de
Salvatore Quasimodo
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice