Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În toamna vieții
În toamna vieții sunt frunza ce cade,
Acest ultim poet ce stă pe baricade
Iubind ca un nebun versul și femeia,
Și cuțitul ce taie cu nerv orhideea.
Iar totul îmi pare acum un Mordor,
Sunt sufletul trist și mereu călator
La lăsarea serii neștiută de nimenea,
Sunt frunza ce cade, povara cea grea.
Povești apuse de viață sau dor,
În mine totul este un imens nor
Orhideea-i pe masă, printre suspine
Eu zac pe jos, și cuțitul e-n mine!
poezie
de
Alex Dospian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice