Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie
de
Hermann Hesse
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice