Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Taverna
Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale.
Și muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecate-ntr-o rână,
mulțimi nevăzute din colțuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu fața lividă.
Tu stai și privești dintr-un colț solitară
scandalul iscat în taverna murdară
și rujul ți-l lași pe paharul de sticlă...
Zâmbești languros și înfrunți fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aștepți oare prințul din vis să apară,
cu tine în brațe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ți-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
O, nu! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Și cauți himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinț, sperând că-o să vină,
din trup să îți soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.
Frumosul meu prinț, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu fața lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.
poezie
de
Corneliu Neagu
din revista
Confluențe Literare, ediția din 31.03.2021
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice