Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sufletul pereche
Mă-ntreb și eu, problema este veche,
Dar a rămas la fel de actuală,
Ne întâlnim cu sufletul pereche
În lumea asta atât de materială?
Oare putem să-i recunoaștem chipul
Sau alergăm nebuni o viață-ntreagă?
Căci trupurile-s multe ca nisipul,
Dar care e făptura cea mai dragă?
Și câteodată crezi că ai găsit-o
Te bucuri mult și spui la tot poporul,
Însă când vezi că nu ai nimerit-o
Pornești la drum, că-n piept se zbate dorul.
Trec zile, luni și ani în continuare
Și noi iubiri îți reaprind speranța,
Dar ce păcat, că-s iute trecătoare,
Și te cuprinde iar nesiguranța.
Dar acum simt că nu mai am dileme,
Priveam departe, fără să-mi dau seama
Și-am înțeles, după atâta vreme,
Că sufletul pereche a fost mama.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice