Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plăsmuire
Aud câteodată foșnetul paginilor întoarse,
cineva îmi răsfoiește inima,
degetele plimbate de la dreapta la stânga
îmi îngreunează respirația ca un pietroi.
Nu sunt decât un biet croitor,
încercând să deslușesc tâlcul cuvintelor
revin asupra tiparului de zeci de ori.
Epilogul îmi macină ființa,
pocnetul de carte închisă îmi inundă urechile,
simt palmele cum se plimbă pe coperta finală,
litere și praf deopotrivă curgând.
Ca într-o haină prea mică
nu mai pot să-mi fac loc în mine,
pașii îmi sună a sticlă spartă,
pe partea nevăzută a lumii
țin cerul în mână așa cum aș ține-un tabel.
Cu o exactitate ciudată,
unele lângă altele pe el s-au aliniat ființe și lucruri,
dobânzi la împrumuturi,
în anul cutare, ziua cutare, ora cutare,
datoare atâtor cuvinte cu-n preț!
După biblia propriei vieți încerc să-mi scriu poruncile,
tot zece la număr,
poate numai așa voi putea ține minte
că viața e doar plăsmuire...
și-adevăratele garduri care ne separă de nimic
sunt clipele când iubim.
poezie
de
Camelia Buzatu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice