Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dedicație doamnei Constantina Dumitrescu
O ramă-ngălbenită și... nisipuri,
Alături mii de gâduri și-o vioară,
Tăcere, petrecute anotimpuri,
Și lacrimi care ard seară de seară.
Se simte vântul răscolind prin suflet
Și inima-i de-o vreme zbuciumată.
În tot ce mișcă e același cântec
Și pacea peste toate e lăsată.
Un dor de Macedonski ne unește
Și-n lacrimi ne-nfrățim cu libertatea,
Copila-n raza Soarelui privește
Și săgetează cu iubirea-i noaptea.
O candelă-n oceanele de lacrimi,
Mai pâlpâie tânjind după dreptate,
Căci au trecut nisipuri reci de patimi
Și pașii ei s-au rătăcit în noapte.
Vuiesc biserici, jalea se propagă
Și doliul mamei este tot mai greu.
Deșertul dintr-o poză, mamă dragă,
Se prelungește și-n sufletul meu.
Numai vioara-și ține răsuflarea
Și din tăceri compune o sonetă.
Mi-e dor de tine, mamă, dragă mamă,
dar viața este-n stare de alertă...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice