Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și, pentru că, din nou, e primăvară...
Din teamă și obsesii ne-nțelese,
M-ai zămislit în zi de sărbătoare,
Când dintre spini rămas-au neculese,
Doar păpădii și flori nemuritoare.
Pe țărmul mării se scriau poeme,
Cu liniștea din nopțile de vară.
Era târziu și parcă prea devreme,
Să m-alăptez cu scâncet de vioară.
Un val albastru-și pregătea sărutul,
Agonizând într-o idilă falsă
Și dureros și tandru, începutul
Încarcera toți fluturii în plasă.
Era și nu era un rai pe-aproape
Și Dumnezeu își oblojea o rană.
Doar visul mamei mai plutea pe ape
Și-o rugăciune a bunicii-n strană.
Și luna m-a ferit de-arșița nopții
Și mi-a fost scutec de-nceput de viață.
Dar am simțit venin pe gura sorții
Și l-am băut, din sân, spre dimineață.
Și astăzi, printre false curcubeie
Mai simt amaru-n fagurii de ceară,
Când mă aplec cu trupu-mi de femeie,
Să mă învie-o nouă primăvară...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice