Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
(unii mor, alții nu trăiesc.
dar femeile sunt cu totul frumoase.
pentru frumusețea femeilor,
poem repetat)
despre
cum se face o femeie
frumoasă înainte... poem.
ea îndepărtează mai întâi
memoria evitabilă
cu un gest demachiant al mâinii.
se răsucește puțin în jurul liniștii,
își caută prin casă
sentimentul
pe care nu l-a mai folosit demult,
poate de prea repedea tulburare
a perdelelor,
poate din cauza neorânduielii verbelor
în camera de noapte.
ea se dezbracă sincer
în mijlocul unei oglinzi lungi,
își privește cuvintele
înainte de-a nu le spune
cum ii cad ușor de pe umeri.
umezește o cârpă
în plânsul de frumusețe
și o duce
și o vine
în unde timid mișcătoare
de-a lungul buzelor, al coapsei,
al neștiutului ei de femeie.
ea se unge în locuri calde,
ca o îndulcire a albului,
cu lapte muls
din mere înserate prin nesfințire.
întinde doar gândul puțin spre stânga,
ia din sertarul în care își ține pădurea
zmeură proaspăt roșie-n gust
și-și dă gura cu ea,
mușcată
să-i fie cu mult mai frumoasă,
cu mult,
ca o inimă înfructată.
ea își ascunde sânul
într-un parfum,
ca o umbră de înger doar,
pentru că nu mai știe
unde și-a pus raiul prin casă.
și pentru că nu are rochii,
în șoaptă,
ea-și țese borangic din blândețe.
o femeie
este cu adevărat frumoasă
atunci când își înfășoară rostul
în dragoste.
poezie
de
Corina Dașoveanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice