Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Odă Femeii
Marie, maica mea divină,
Ce veghezi pururi drumul meu,
În pântec ai purtat Lumină
Și l-ai născut pe Dumnezeu.
Ană, ți-ai acceptat destinul,
Ca pentru cel ce îl iubești,
Să-nduri și patima, și chinul
Iar Lui, pe veci, să te zidești.
Vitorie, ce luptătoare,
Ce drumuri aspre-ai îndurat,
Să afli: Cine să-l omoare
Pe-al tău ales, iubit bărbat?
Otilie, enigmă-n carte,
Iubirea ți-ai sacrificat
Pentru a-i da Lui libertate
S-ajungă unde a visat.
Scarlett, superbă eroină,
Pentru eșec, pentru dureri,
Ți-ai asumat întreaga vină
Și ți-ai găsit etern puteri.
Iar tu, Poetă adorată,
Cu moartea vrut-ai să plătești
,, Ispita" ție destinată:
Luceafărul să îl iubești...
Prin viață pururi eroină,
Iubind jertfindu-te mereu,
Femeie, înger și regină,
Azi te slăvesc, prin versul meu!
poezie
de
Marilena Răghinaru
din
Te-am zidit în cuvânt
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice