Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 129
Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoață, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut și mai dorește
Și e nefericit, deși nu vede,
Căci a visat și-acum plăceri poftește.
Asta știu toți, dar nu au știința adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice