Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 19
O nucă ce căzuse pe asfaltul
Unei alei, părea îmbietoare,
Încât vreo patru ciori au făcut saltul
S-o ia cu ciocul lor negru și mare.
Și cum e și firesc, una profită
De îmbulzeală și încăierare,
Ia nuca-n cioc, și-apoi într-o clipită
A și zburat cu ea în depărtare.
Și după ce-a scăpat de urmărire
A stat să-și tragă sufletul oleacă,
Apoi a crăpat nuca, și uimire,
A constatat că-n mijloc era seacă.
De-aceea în viață ăsta îmi este crezul:
Să fie faină coaja, dar și miezul.
sonet
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice