Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 87
Adio! Ești prea scump să te dețin
Și tu probabil știi cât valorezi;
De obligații ești scutit deplin,
Iar eu nu-ți sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Și cum să merit aste bogații?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinți.
Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat
Și făcând asta, cred că ai greșit;
Mărețul dar, căci tu te-ai înșelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.
Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice