Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Calcanul (Scophthalmus maximus)
E-un pește dintre cei ciudați,
Pe care îi privim mirați:
Natura parcă i-a greșit
Tiparul când i l-a croit.
E-un pește cu o viață lungă,
Dar care parcă-i într-o dungă*:
Cu corpu-n formă de disc plat,
La fel de lung pe cât de lat,
Cu aripioare laterale
Ca niște franjuri corporale.
La-înot, această arătare
E-o "farfurie zburătoare".
Îi este capul rău pocit,
Pe partea dreaptă mult turtit,
Iar ochii-s mari și bulbucați,
Pe partea stângă așezați.
Și fălcile-s grotesc turtite,
Cu dinți puternici încropite;
Tot capul îți stârnește groază,
Iar fălcile te-nfricoșează.
Dar astă groaznică jivină,
Cu pielea ei de pete plină,
Pe cât inspiră mult dezgust,
Pe-atât de bună e la gust,
Căci carnea lui e delicioasă,
E albă, fină, savuroasă
Și, cum ar spune moș Tănase,
Ea are doar puține oase.
Grătar, prăjit sau la cuptor
Și asortat cu-n vinișor ‒
Un vin alb, sec, de buturugă,
Ce cu ăst pește se "conjugă",
Aligoté sau o Fetească,
Sau Tămâioasă românească ‒,
Calcanu-i senzațional,
La masă este un regal.
poezie
de
George Budoi
din
Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice