Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bocet pentru Ăl Bătrân
Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte țara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl bătrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.
Am tras în el ca-n malul de pămînt,
Nu l-am putut în timpul vieții frînge,
Și el s-a dovedit de neînfrînt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi și nici sînge.
Cu el am omorît-o și pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Și-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.
Așa puține vorbe mai rămîn,
Într-o tăcere plină de rafale,
Și vai!, l-am omorît pe ăl bătrîn,
Erori peste eroarea vieții sale.
Se-mpleticea de parcă era beat,
Și totul îi apărea confuz, departe,
Prin gloanțele cu care l-am marcat,
El inspira și aer, dar și moarte.
Și el ne-a fost măcar o dată baci,
Și noi i-am fost măcar o dată turmă,
De ce am apăsat pe-acel trăgaci,
Cînd moartea și-așa venea din urmă?
Ne trebuia și milă și efort,
Să le putem concilia pe toate,
De ce am dorit să-nceapă cu un mort,
Aceste ziduri de maternitate?
Eram români și el era român,
A fost și crimă, dar a fost o gafă,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Cu mîini legate, împușcat în ceafă?
Voi nu vedeți că nu putem dormi?
Voi nu vedeți că țara nu mai doarme?
Din zori de seară pînă-n zori de zi,
Strigoiul lui aleargă prin cazarme.
Își plînge țara ori de cîte ori,
De drama ei se-atinge și îl doare,
Strigoi bătrîn ce cîntă "Trei culori",
Cum face la beție fiecare...
Acest strigoi de unde-ncepe tot,
Privește dintre stele pe fereastră,
Din buzele ce a vorbi nu pot,
Pornește cinic libertatea noastră.
Și totuși într-un tragic timp păgîn,
I-am încărcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Și nici măcar nu-i facem parastasul?
poezie celebră
de
Adrian Păunescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice