Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 1
Frumoase creaturi, belșug noi ne-am dori
Al frumuseții trandafir să n-aibă moarte
Și chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaș în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violență
Aprinși de ceea ce în tine se găsește
Vezi foame peste tot, deși e abundență
Și ești al tău vrăjmaș ce aprig te zdrobește;
În lumea asta pari o perlă minunată
Și ne vestești acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îți este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;
Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice