Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ziar
Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colțurilor rupte
Pe care le înșir în fața ei ca pe niște monede
Și le privesc ca pe niște informații corupte
-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc și vom dispărea odată cu el,
Toți, de la viața comunistă
Până la ultimul drapel.
Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viață unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,
Un lemn plin de dorință și ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Și care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută
Când Eva nu mușcase din măr,
Iar șarpele nu trebuia să se târască
Când El nu-i blestemase frumusețea din păr,
Iar ea n-ar fi ajuns să se urască.
poezie
de
Căpățînă Cosmin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice