Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
După amiază
Când voi fi bătrână, cu viața împăcată,
Și jarul dorințelor va fi ațipit în trupul rece,
Doar eu și-Amintirile împărțind perna toată,
Psalmodiind lângă foc vechi farmece,
Îmi voi pieptăna părul în șuvițe dantelate
Sub bonețica mea spălată proaspăt
Și voi privi cum mâinile inerte, delicate,
Zac în poală lipsite de fior sau freamăt.
Voi porta capot cu flori de toporaș,
Cu șnur care să-mi sărute gâtul;
Voi trage toate perdelele către oraș
Și voi îngâna un cântec să alung urâtul.
Și voi uita toți anii suferinței în lacrimi adunați,
Legănată de balansoar, dând cănii cu ceai câte-un sărut.
Dar, o, cât aș vrea ca anii aceia binecuvântați
Să întâzie, să întâzie cât pot de mult!
poezie
de
Dorothy Parker
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice