Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Băutorul de absint
Ușor, ușor șterg lumii vizibile conturul și chipul înnegurat.
Aud departe-un vuiet departe și totuși aproape foarte,
Îndepărtat și straniu,-n ureche crește-o voce în intensitate,
E oare vocea mea? Vorbele pe care le rostesc sună ciudat,
Cad parcă într-un vis, traversând ziua-n zbor planat;
Palidă, lumina-i fumul unui vis. Clar ca tot ce este-aproape,
Noi ca lumea și iarba pentru ochii îndrăgostiți se văd toate,
Bărbații și femeile îndreptându-se unul către celălalt.
Lumea-i nespus frumoasă. Orele-s prinse
Într-un dans simplu cu uitarea dulce, surâzândă...
Sunt împăcat cu Bunul Dumnezeu și lumea. Ușoare
Și fără griji curgeți în clepsidră, fire de nisip, neatinse,
Liniștite: abia, abia vă mai simt dezmierdarea blândă.
Legănat cum sunt de-această maree indiferentă, visătoare.
poezie
de
Arthur Symons
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice