Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bunico!
Bunico, te văd și te admir de multe ori,
Stând singură pe-o bancă într-un parc
Sau cea ce-ți este mai aproape,
Lângă un bloc, unde este casa ta
Sau pe băncuța umbrită din curtea ta.
Dă-mi voie lângă tine să stau
Și să aflu care ar fi neliniștea ta,
Bunico, nu-i așa că ce urmeaz a depana
Este adevărul multora de seama ta?
Că de dor ți-e sufletul cuprins
Și pe chipu-ți brăzdat de timp,
Lacrimi calde șiruiesc,
Alinarea să-ți astâmpări?
Că ți-e dor de casa de la țară,
De grădina-n primăvară,
De ciripitul din zăvoi,
De liniștea iernii și serii reci,
Ce-îți amintesc de-ai tăi iubiți părinți
Și acei oameni simpli și cuminți?
Că ți-e dor de-ai tăi copii,
Departe de tine duși
Și-nstrăinați prin lume,
Ca-așa lor le-a fost scris,
Să nu stea aproape de tine?
Că ți-e dor de-ai tăi nepoței,
Care nu cresc și în ochii tăi,
Povești de la a lor mamă mai știi,
Fără să-i poți îndeaproape iubi și drăgăli?
În brațe ai vrea tu să îi strângi
Și un sărut de noapte bună să le dai,
Să îi privești în ochii sinceri, vii
Și să îi vezi cum cresc ei mari.
Și tristă ești că nu-s aproape,
Să le-asculți ale lor șoapte
Spuse noaptea ntr-un vis,
Când la imagini cu îngerași și zâne,
Pe a lor chip frumos, candid,
Un surâs gingaș apare.
Că ți-e dor de-o viață tihnită,
Cu toții, de la mic la mare, să fiți,
Bucuriile să vi le împărtășiți
Și în fericire cu toții să vă înveseleți?
Bunico, cu al tău sincer gând
Îi însoțești mereu, pe oriunde ei sunt
Și le dorești sănătate și spor în toate
Și a lor mulțumire și împlinire
Îți umple sufletul de fericire.
Bunico, cu chip blajin și tâmple cărunte,
Te-aștepți ca-ntr-o bună zi, ai tăi,
Casa cu a lor prezență să ți-o umple,
Să simți respectul și recunoștința
Pentru ceea ce ești tu de fapt pentru ei.
Bunico, icoană sfântă pentru ei tu ești
Și întelepiunea ta adunată-ntru-un răstimp,
Te va ajuta să înțelegi că fiecare,
Are-un drum scris sigur de urmat,
Să fii împăcată cu tine și cu-un suflet curat,
Că-n astă viață niciodată nu ai pregetat,
Să te lupți cu adevărat și ce-ai avut de dat, ai dat,
Și cuvântul tău de ei, copii, nepoți să-ți fie respectat.
Acum eu plec, dar voi mai reveni
Să-mi povestești mai pe îndelete,
De-ale tale reușite sau poate regrete,
Sufletul să ți-l descarci și amărăciunea ta
Să se transforme-ntr-un vis frumos aidoma.
poezie
de
Georgeta Ganea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice