Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Coloana de atac
Porniserăm din văi adânci
Și ne târam acum pe brânci
Să nu ne prind-Osman de veste,
Că năzuim la deal spre creste,
Căci veste de-ar fi prins ai săi,
Noi n-am mai fi ieșit din văi.
Și-așa cu-ncredere vegheată
Noi răsărim pe deal deodată.
Ne văd păgânii, sar pe zid,
Potop de foc spre noi deschid.
Dar noi prin foc o rupem iute,
Crezându-ne pe sub redute.
Și nu eram! Vedeam de sus
Că altfel e de cum ne-au spus,
Că pân-acolo-i lungă cale,
O râpă-n drum și-adânca vale.
O clipă ca-mpietriți am stat;
Maiorul însă-a și plecat
Și ne-am făcut cu toții cruce:
Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce!
La vale,-acum, pe râpi curând -
Un rând e mort, mai moare-un rând.
Cad bombele-n pământ și scurmă
Și altele mai vin pe urmă;
Ca grindina și plumbii cad,
Se-ntunecă și-i vai ca-n iad!
Și-un plumb veni cumplit cu zborul
Și fără glas căzu maiorul.
Atunci un ofițer înalt,
Cu spada-n vânt, iar celălalt,
Trăgând mereu din carabină,
Săriră-n front; iar pe colină
Noi după dânșii, cot la cot,
Suiam orbiș, noi, leatul tot.
Cat ai clipi, muream o sută,
Muream mai mulți, căci din redută
Nu plumbi curgeau, ci râu de foc,
Și linii-ntregi cădeau pe loc.
Și-un căpitan, cel nalt, sărmanul,
Căzuse vârfuind mormanul,
Iar celălalt, acel ce-ochea,
Muri trăsnit în fața mea.
Căci uite-așa văzui de bine
Pe-un turc bătrân ochind spre mine,
Iar bietul căpitan nu-șí cum
Se puse morții drept în drum.
Am dat să-l prind, ca să nu cadă
Și-atunci căzui cu el grămadă -
Și vezi, și-acum mi-e capul prost,
Că nu-nțeleg nici azi ce-a fost:
M-am pomenit la șanț deodată
Și-o cârp-aveam la cap legată.
De ce și când, de mâna cui?
Și-atâta drum eu când făcui?
Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine,
Căci tot străini pe lângă mine.
Dar cârpa, orice taină-avea,
Atâta știu: c-a fost a mea -
Și-acu la șanț! Noi rupem lanțul
Și scoborâm de-a valma șanțul.
Sărim și noi, și turcii sar
Și-i moarte-n șanț, e vai ș-amar,
Ne batem ca-n pierzarea minții,
Cu pumnii dăm, mușcăm cu dinții,
Și piept la piept ne zvârcolim,
Străbatem repezi și răzbim.
Închid de veci nizamii gura,
Iar noi îi dăm pe râpi de-a dura.
Ieșim apoi, ca duși de vânt,
Pe fața negrului pământ.
Pe lături ne-ntărim șireagul:
Și iat-un căpitan cu steagul
În fruntea noastră drum făcu:
- "Ura, băieți, acu-i acu!"
Roiesc turbați pe zid păgânii,
Sub zid se-ndeas-orbiș românii
Și-aruncă scări, răzbesc prin fum,
Străbat mereu facându-și drum.
- "Trăsniți, copii, tot după mine!"
Noi trăsnet după el, vezi bine.
Și iată-l, căpitanu-i sus
Pe meterez un braț a pus,
Dar șapte turci pe el săriră,
Și șapte săbii-l și loviră,
Și-al optulea, un turc bărbos,
Izbi turbat de sus în jos
În piept cu patul puștii, fiara -
Și-atunci pocnind se rupse scara
Și bietul căpitan căzu
Pe spate-n șanț, și-atâta fu.
Căci s-adunau păgânii gloată
Și-un om era reduta toată,
Și-ntregul parapet un fes,
Atâta se-ngloteau de des.
Cădeam ca frunzele de brumă,
Iar sângele curgea cu spumă.
Nici loc să stai, nici drum să treci
Și fum de pușcă, să te-neci.
Și ce-am văzut atunci - minune -
Și-n groapă morților voi spune!
Nici chip de-acu să mergi în foc,
Nici chip să stai sub zid pe loc.
Se dete semn atuncea oastei
Să părăsească clinul coastei
Și ne-am retras departe-n văi,
Striviți, o mână de flăcăi,
Flămânzi și uzi și-ntorși din cale,
Cu sufletul topit de jale.
poezie celebră
de
George Coșbuc
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice