Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viața-i amară
Viața-i amară. Toate fețele zilelor, de dimineață și până-n amurg
Sunt cenușii de la atâta trudă și lacrimi care-au curs și curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi și plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoții,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morții....
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.
Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor știrbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-și fie sieși îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoții,
În vreme ce noi ațipim, se-apropie, tiptil, orele morții.
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.
poezie clasică
de
William Ernest Henley
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice