Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Speranță
Și de ce n-ar fi adevărat că există suflet?
Ce efort ar fi pentru Dumnezeu, care face și desface
țesătura fosforescentă a nebuloaselor,
care din câteva treceri de penel așterne atât de subtil
lumina pe aștrii alunecând pe orbitele lor cerești perfecte,
să-i confere spiritului imortalitate?
De ce este, de exemplu, mai de neînțeles
faptul de a renaște decât cel de a te naște? E mai absurd
să-ți continui existența decât să nu mai exiști,
să exiști fără martori, când în jurul nostru,
aici și acum, pulsează și există
o infinitate de forme care surprind continuu
știința și ochii ei de linx?
Speranță, pâinea noastră ce de toate zilele,
speranță, infirmiera celor în răstriște,
murmură-mi acele cuvinte intime și necesare
care se pierd în tăcerea nopții,
în cele mai ascunse unghere-ale minții,
șoaptele serafimului alb...
Nu-i adevărat că îmi voi întâlni morții?
Dacă știi răspunsul, de ce nu-mi vorbești?
poezie
de
Amado Nervo
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice