Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Charles Webster
Pădurea de pini de pe deal
Și clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu pășeai pe drum
Și peste pășunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfințit între titirezii uriași
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creștere
A alungat norii și a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Și frunzișurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul țărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieșeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă și strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,
Până când într-un târziu te-ai oprit, numai lacrimi,
Și, privind spre cer, ai văzut pe Jupiter
Balansându-se pe piramida celui mai înalt pin.
Apoi, coborând privirea, ai văzut pe pridvorul pustiu
Scaunul meu gol legănat de vânt
Fii curajoasă, Iubito!
poezie clasică
de
Edgar Lee Masters
din
epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice