Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un gest străvechi
În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut același gest.
Și nu numai o dată nu poți să-mpletești toată ziua
Și să deșiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.
Mâinile și gâtul înțepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soțul ți-e plecat demult, nu știi unde, știi doar că e pe mare.
Tam-nesam, ți se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poți face, e singura ta forma de protest.
În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic și firesc,
În cea mai pură tradiție clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut și el.
Dar așa, de formă pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleșit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învățat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns înainte, atunci și după-aceea.
poezie
de
Edna St. Vincent Millay
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice