Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când podurile crapă
Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Și gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniți biruit.
Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deșerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.
Se prăfuiesc cărările speranței
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanței
Ce o plătim ca să trăim pe dos.
Iar munții parcă-ncep să se scufunde
Cuprinși treptat de-atâtea bălării
Când de rușine timpul se ascunde
În fața celor fără pălării.
Se prăfuiesc cărările trăirii
Iubirea este pusă la mezat
Dispare chiar și logica gândirii
Căci banii-n sclavi ne-au transformat.
poezie
de
Valer Popean
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice