Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Crucea din noi
Fiecare-și duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Unii-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.
Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esența-i cea mai tare,
Luciu-i dau și-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.
Ei și crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!
Greutatea să-i doboare?
Nu! Devin mai întelepți,
C-au privit mereu spre soare
Și-s puternici azi și-s drepți.
Alții, alte caractere,
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviți de bici.
Și plâng și sunt plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoșat de spate.
Crucile nu-și vor a duce
Și-s atât de aroganți
Că doresc cuiva s-arunce
Să le-o care, doi talanți.
Vreun creștin cu suflet mare
Se gasește de-l ajută
Și-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.
Nu-l ajută pentru-arginții
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinții
L-au crescut creștin frumos.
Noi fiind mai păcătoși
Îi mai judecăm, nedrept,
TU, însă, ne vezi frumoși,
Că ești pur și înțelept
Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-și poarte,
Sufletele luminează
Să și-o ducă mai departe.
poezie
de
Florentina Mitrică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice