Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dar poate că asta e fericirea
locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară
în golul reîntregit al nopții la o masă de scris
asemenea unui copil cocoțându-mă
pe latura cea mai îngustă a timpului
ca pe zidul favorit
fără să-i simt prăbușirea
să intuiesc primejdia
cu veioză argintată și covrig uscat
cu fața mea vie de sâmbătă-spre-duminică
puțin alungită spre luni
jivină stranie ieșită din istorie
să adulmece împrejurimile... depărtatul
fără complexul izgonirii... al sorții
pe îndelete primesc stările
jumătățile lor
lipsa...
această pagină albă speriată de moarte
așteptându-mi atingerea ca pe izbăvire
somnul tandru al florilor de cireș
smocurile de iarbă cu vârfurile reci-parfumate
sunându-și silențios
verdele
în liniștea mea aud
oameni goi îndesându-și
în pulovere provizorii
spaima... alte nimicuri.
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice